(text adaptat dupa reportaj scris pentru un proiect la agentia Mediafax)
Radio Picture
“Nu se aude bine!” zicea deunazi un client la Copy Center uitandu-se perplex la un A4 pe care i-au printat baietii o imagine.
Pare un om simplu, poate muncitor cu ziua dupa felul in care-a apucat foaia cu degetele crapate sau dupa cum repeta mustacind nebarbierit si sigur pe el, strambandu-se la foaia cu zgomot : “Nu se aude bine!”
Fântâna
Daca stai la tara si-ai chemat instalatorul, prima oara va intra-n fantana sa potriveasca firele pe-acolo.
E mult mai probabil sa ai nevoie de instalator iarna cand toate pietroaiele lucesc marsav. Si-atunci o sa fii cu inima cat un purice cand iti dai seama ca Mihai e deja in fundul putului. E iute asa grasun si greoi cum e cu bocancii lui cu talpa groasa din piele de porc cusuta cu sfoara.
Il stiu de cand eram copil, el ne-a facut prima oara baia in ‘82. Era flacau atunci, acuma e instalator la primaria din targ. Castiga 400 lei, 200 ii da pe naveta. A avut si bonuri de masa odata, pe urma s-au topit in ingineria femeilor de la contabilitate.
S-a insurat la timpul lui, au un baiat, dar s-au despartit repede. Pentru ca n-are facturier toate “comenzile” le face pe tuica, iar acasa ajungea cantand. [...]
Rujul
Locuieste oarecum izolat, sub padure.”In fund” cum zicea bunica-meu, dincolo de rapa lu’ Fusu.
Rapa aceasta e de fapt un paraias zgarcit si mocirlos crapat de o punte parelnica din lemn de fag.
Urci apoi pe-o panta namoloasa ori greoaie si uscata, plina de gunoaie. La capat e un drumeag framantat in lut si boltit de salcami ca o sala de bal. Acolo e casa parasita a lu’ Fusu si fantana napadita de buruieni.
Pentru fantana asta alerga Mihai ca un nebun in pauza mare cu inca doi…pe vremea cand era elev. Cobora pana-n fund doar el si facea jar pentru cartofi. Pauza urmatoare fugeau iar sa ia prada coapta. Odata i-a urmarit profu’ de geografie, a alergat dupa ei prin balarii. Le-a confiscat “marfa” si a dus-o in cancelarie.
Mihai povesteste calm, pe un ton constant. Isi aminteste ca le-au placut profilor “barabulele coapte”. Mai ales directoarei, doamna Negrea, care-avea avea ruj pe buze si s-a umplut de funingine de la coaja arsa.
Robotelul
Hihi…chicoteste si se uita rezervat spre maica-mea sa vada ce reactie are. A fost elevul ei, chiar pe lista celor mai obraznici, nu multi.
De Craciun are de gand sa taie porcul. Daca iese o oala din aia mare de topitura, 3 luni mananca numai de-acolo. De revelion e linistit, are acasa un vraf de integrame. Nu se uita la televizor ca “n-are timp”, ii place sa asculte radioul. [...]
Il mai intreb daca vreodata a cazut in fantana. Inca nu, dar a alunecat intr-un iaz iarna pe ger cumplit. L-a vazut Ileana lu’ Berbecutu si se agita ca o nebuna la telefon. A iesit singur. Inghetasera hainele pe el si se misca intepenit ca un cosmonaut. Ca un robotel, adauga chicotind.
“Radio picture” (poza de la radio) este o expresie luata de pe internet.
[...](preferata pentru acest portret de instalator, unul dintre cei multi si fara scoala. nu face bisnita, nu emigreaza, n-a fost invartelnic, banal si-atat)
Șarpele
Aducind acum fantana pe orizontala, am sa evoc o imagine auzita intr-un interviu dat de Angela Gheorghiu la emisiunea Eugeniei Voda. Cand avea 60 ani, dupa moartea violenta a fetei mai mici, tatal sopranei alege sa devina calugar la Athos. O familie c-un destin deosebit, m-a sursprins faptul ca tatal a fost mecanic de locomotiva…Iarna, intr-o bezna ferecata de zapada sa spinteci noaptea cu trenul precum un sarpe metalic tarandu-se leganat, iar solzii sa fie milioanele de povesti care tot urca si coboara, asta e o metafora datatoare de o forta necontrolabila. Chiar si daca ai lua-o pe aratura.
Mi s-a intamplat sa calatoresc foarte mult de la sat catre lumea orasului. Cu valiza, cu caruciorul, cu sacul, cu carourile, cu galetusa, cu plasa, cu poseta-plic, cu sania, cu cufarul, cu lada, cu ranita, cu damingeana, cu sticla de sticla, cu polobocul…Omu’ asta spinteca noaptea cu trenul.